Guccio Gucci, Aldo Gucci, La Bella Bruna și Patricia Gucci, într-un montagnes-russes plin de secrete, controverse, trădare și lăcomie, loialitate, pasiune și iubire.
Mărirea și decăderea unui imperiu al modei, o carte-tribut scrisă de Patricia Gucci, fiica nelegitimă a marelui Gucci – o poveste de dragoste, o dinastie aproape shakespeariană și un fenomen mondial.
„CALITATEA RĂMÂNE MULT TMP DUPĂ CE PREȚUL A FOST UITAT.“ Aldo Gucci
A fost începutul unei povești de dragoste între Gucci și Hollywood, o poveste care rezistă și astăzi. Frank Sinatra era atât de entuziasmat că brandul avea să fie și în LA, încât și-a trimis secretara să-i cumpere o pereche nouă de mocasini înainte ca magazinul să fie deschis pentru public. John Wayne, Sophia Loren și Elizabeth Taylor au devenit clienți fideli, iar prestigiul oferit de celebrități – corect prezis de mama – a făcut minuni pentru afacere. Gucci a transformat Rodeo Drive într-o țintă obligatorie, în anii 1970 au apărut branduri ca Ralph Lauren și Yves Saint Laurent, iar în 1985 Chanel și-a deschis aici primul magazin din America.
Fosta actriță de Hollywood Grace Kelly – care a ignorat scenariul din Vacanță la Roma și s-a căsătorit cu prințul ei – avea să devină unul dintre clienții cei mai fideli ai companiei Gucci, atrăgând roiuri de paparazzi și mulțimi care o întâmpinau cu urale de fiecare dată când trecea pragul magazinului din Via Condotti, păzit de carabinieri. În timpul unei vizite la magazinul din Milano a cerut o eșarfă de mătase cu imprimeu floral. Prea stânjenit să refuze, unchiul meu Rodolfo i-a spus că erau în procesul creării unei asemenea game de produse și că ea va fi prima care va primi una. Eșarfa „Flora”, creată special pentru ea, a devenit un alt bestseller internațional care a ajutat la promovarea brandului Gucci în jurul lumii.
Una dintre îndatoririle lui Olwen pe când lucra pentru principesa Elisabeta a României, căsătorită apoi cu regele George al II-lea al Greciei, era să ridice produse de la magazinele exclusiviste pe care le frecventa principesa. Micuțul magazin G. Gucci & Co. din Via della Vigna Nuova, Florența, era unul dintre multiplele ei puncte de oprire, fiind totodată și locul în care l-a întâlnit prima dată pe tatăl meu, lăsându-se fermecată de el.
În primăvara lui 1927, prințesa Elisabeta a făcut o vizită neașteptată în magazin – singură, de data aceasta. Apariția unui membru al familiilor regale europene era întotdeauna o cinste (de exemplu, la Savoy, un clopot special bătea cu o asemenea ocazie), dar atunci nu prea existau motive de bucurie. Prințesa nu venise să cumpere ceva, ci ca să-și exprime o nemulțumire. Domnișoara Price, angajata ei necăsătorită, față de care simțea o anume responsabilitate, avea o aventură secretă cu tata, i-a comunicat ea tăios bunicului meu.
– Scuze, signora, dar cum se face ca o doamnă atât de elegantă ca dumneavoastră să poarte o geantă Gucci contrafăcută? a întrebat-o el zâmbind.
– Mi-a cumpărat-o soțul meu! i-a răspuns ea uimită.
Dând din cap în semn de compătimire, Papà a mâzgălit ceva pe una dintre cărțile lui de vizită și i-a oferit-o. În nota lui scria: „Vă rog să-i oferiți doamnei o reducere de treizeci la sută pentru o geantă de umăr Gucci adevărată. Aldo Gucci.“
Patricia Gucci descrie ascensiunea faimoasei case de modă prin prisma bunicului său, Guccio Gucci, fondatorul Casei Gucci, și a tatălui său, Aldo Gucci, numit de președintele John F. Kennedy „Primul ambasador italian al modei“.
Autor
Patricia Gucci s-a născut la Londra, a studiat în Anglia, Italia și Elveția, iar apoi s-a mutat la New York, unde a urmat cursuri de actorie. În 1982 a fost numită în consiliul director al Casei Gucci, devenind ambasador special al brandului în SUA și Asia până în 1987, când compania a fost cumpărată de Investcorp. Are trei fiice și trăiește în Elveția.
