New! Harta cunoașterii, de Violet Moller

NESFÂRȘIT DE FASCINANTĂ, SOMPTUOASĂ ȘI STRĂLUCITĂ, O AMBIȚIOASĂ ȘI VIBRANTĂ ISTORIE INTELECTUALĂ A CELOR ȘAPTE CETĂȚI ALE CUNOAȘTERII

Din Alexandria secolului al VI-lea la Bagdadul secolului al IX-lea, din Córdoba musulmană într-un Toledo catolic, din Mesopotamia abbasidă la Spania andaluză, de la școala de medicină medievală din Salerno până la Palermo și, în cele din urmă, la Veneția renascentistă, unde marile tiparnițe ale orașului negustoresc aveau să permită geometriei lui Euclid, sistemului astronomic conceput de Ptolemeu și tezaurului de lucrări de medicină scrise de Galen să se răspândească într-o lume frământată și avidă de cunoaștere.

O vânătoare de comori epopeică prin neașteptatul labirint al cunoașterii, străbătând vremuri, credințe și continente cu îndrăzneală erudită și meticulozitate entuziastă, într-o subtilă rapsodie a învățaților.

Urmând traseul acestor fire fragile de inițiere de la secol la secol, de la est la vest și de la nord la sud, Violet Moller dezvăluie, în toată splendoarea ei, rețeaua de legături dintre lumea islamică și creștinism, fluxul și refluxul  cunoașterii, schimbul liber de idei între religii și culturi cât mai diferite, toate semne distinctive ale lumii moderne care aveau să transforme matematica, astronomia și medi­cina de la începutul Evului Mediu până în Renaștere.

Dacă am putea privi de la înălțime lumea mediteraneeană din anul 500, ce am vedea? Un rege ostrogot pe tronul de la Roma, străduindu-se, pe cât îi stătea în puteri, să arate a împărat. Un împărat la Constantinopol, reconstituind gloria Romei imperiale pe țărmul Bosforului și, departe spre sud, chiar în leagănul civilizației, un șahinșah persan, punând la cale următoarea mișcare într-un interminabil război de la hotarele lui de nord. O lume a schimbării, o lume a confuziei în care orașele se chirceau, bibliotecile ardeau și prea puține lucruri mai păreau sigure. 

Marea bibliotecă din Alexandria, întemeiată în jurul anului 300 î. Hr. de regele egiptean Ptolemeu I, a repre­zentat dintotdeauna simbolul suprem al aspirației cărturărești. Aici s-a născut ideea de a cuprinde întreaga cunoaștere într-un singur loc prin aducerea unui exemplar din fiecare text care putea fi găsit. Acest „vis al universalității“ i-a bântuit, începând de atunci, pe colecționarii de carte și pe librari și a stat la baza bibliotecilor moderne care gestionează drepturile de autor, care primesc câte un exemplar din fiecare volum publicat la ele în țară. La fel ca majoritatea bibliofililor de succes, regii Egiptului și bibliotecarii lor își urmăreau acest vis cu obstinație și fără scrupule: furtul, împrumutul, cerșitul – totul era permis pentru desăvârșirea colecțiilor. Apoi autoritățile au dat ordin ca toate navele care treceau prin Alexandria să fie percheziționate și să fie confiscat orice sul găsit la bord. Acestea erau apoi marcate cu precizarea „de pe vase“ și ajungeau pe rafturile Bibliotecii. Când atenienii dădeau cu împrumut suluri de valoare pentru a fi copiate, egiptenii refuzau să le înapoieze, preferând să păstreze originalele și să trimită înapoi exemplare copiate, renunțând la suma uriașă plătită de ei drept garanție. Această politică agresivă de achiziții s-a dove­dit reușită și, după câteva zeci de ani, Biblioteca dispunea de mii de texte pe orice subiect, de la gastronomie până la teologie iudaică – o colecție fără egal oriunde pe pământ, atât ca dimensiuni, cât și ca varietate a subiectelor. Însă regii Ptolemei nu colecționau doar cărți, ci și minți luminate. Au întemeiat o comunitate de învățați în sanctuarul construit de ei spre gloria muzelor – cele nouă zeițe grecești care inspirau artele și științele, sanctuar care s-a făcut cunoscut sub denumirea de Muzeu sau Museion, fiind strâns legat de Bibliotecă, unde erau invi­tați să vină și să lucreze erudiți din întreaga lume a Mediteranei.

„Din punctul meu de vedere, istoria ideilor a reprezentat dintotdeauna cel mai fascinant aspect al trecutului nostru. Este captivant să descoperi cum au abordat oamenii chestiunile fundamentale legate de planeta și de universul nostru, cum au transmis teoriile lor generațiilor următoare și cum au lărgit frontierele cunoașterii intelectuale. O bună parte din acest gen de istorie este lăsată în umbră în cărțile de cercetare erudite de pe rafturile bibliotecilor, dar nu ar trebui să se întâmple așa. Adoptând o atitudine mai degajată și descriind personaje și întâmplări, fără să ne concentrăm neapărat asupra conținutului științific și detaliilor istorice precise prezente în cărțile academice, avem toate șansele să dăm viață unei istorii a ideilor. Spre exemplu, înțelegerea modelului de univers propus de Ptolemeu depășește nivelul oricărui om lipsit de cunoștințe detaliate de astronomie, însă aprecierea importanței și urmărirea dezvoltării lui sunt tot atât de încărcate de semnificație pe cât sunt de fascinante. Acest demers ne poartă printr-o grandioasă călătorie prin Evul Mediu, poposind în anumite locuri și în anumite momente ca să descoperim când și în ce fel s-au transmis și transformat ideile științifice. Astfel, granițele narațiunii istorice occidentale tradiționale s-au extins grație dezvăluirii contribuției profunde aduse de lumea islamică, dar și de învățații medievali creștini, umplând golul de un mileniu dintre „romani“ și „Renaștere“. Așa a fost posibilă cunoașterea unor teorii ce aparțineau altor culturi și apoi asimilarea lor treptată în canonul gândirii matematice, astronomice și medicale – idei ca aceea a numeralelor indo-arabe și a sistemului de numerație pozițională, venit din India, prin intermediul Imperiului Musulman, sistem care astăzi este folosit peste tot în lume. 

Dacă facem un pas înapoi și contemplăm istoria într-un context mai larg, iese în prim-plan rețeaua complicată de legături dintre culturi diverse, ceea ce ne pune în fața unei perspective mai ample, mai nuanțate și, în ultimă instanță, mai vii asupra moștenirii noastre intelectuale.“

VIOLET MOLLER