New! Parfum. O istorie grandioasă

CREATORII DE MODĂ-PARFUMIERI: alianța dintre modă și parfum

 În prima jumătate a secolului XX, alianța dintre couture și parfum inaugura un adevarat stil in parfumerie, al cărui succes a dus treptat la dispariția parfumierilor tradiționali parizieni, cu excepția catorva mari case.

PARFUMUL ȘI MODA, O VECHE POVESTE

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Rose Bertin, modista Mariei Antoaneta, avea o strânsă colaborare cu parfumierul reginei, Jean-Louis Fargeon, pentru crearea florilor de voal parfumate. Comunitatea mănușarilor-parfumieri a asigurat, încă de la înființarea ei în 1190, legătura între diferitele meserii legate de modă. Parfumul era pe atunci a doua meserie a tăbăcarilor, a marochinerilor și în general a celor care lucrau în domeniul modei. Existau, în secolul al XIX-lea, în domeniul parfumeriei producători de lenjerie, corsetieri și chiar pantofari. Impregnarea pielii, mănușa parfumată, picătura de parfum pe tivul unei rochii au creat stilul olfactiv franțuzesc care s-a numit „siaj“ – acel „frou-frou olfactif“, cu o puternică dimensiune emoțională.

Dincolo de interesul strategic pe care îl reprezenta pentru creatorii de modă impunerea unui stil complet, de la rochie și pălărie până la parfum, casele de modă pariziene dețineau o clientelă care constituia o excelentă piață de desfacere pentru parfumeria de lux. Parfumul reprezenta, pe deasupra, o activitate foarte productivă și rentabilă, permițând totodată finanțarea croitoriei, care era mult mai scumpă.

MESERIA PARFUMIERILOR-CREATORI

Extinderea activității din domeniul haute couture la parfumerie s-a făcut, la începutul secolului XX, în mai multe feluri. Fie couturierul cumpăra de la casele de parfumerie formule de fabricație, fie apela la serviciile unui parfumier-creator. Așa-numitul „nas“ și-a făcut apariția în casele de modă, introducând totodată această nouă expresie care desemna meseria lui. Îi găsim astfel pe Henri Alméras la Patou, pe Ernest Beaux la Chanel, pe Maurice Blanchet la Worth, pe André Fraysse la Lanvin, pe Maurice Shaller la Poiret și Révillon. Modă și parfum se împletesc, mai mult ca oricând, într-un singur spirit creator. Strategia a fost preluată și de marochinerii-parfumieri (Hermès) începând cu 1951, apoi de bijutierii-parfumieri în 1976, odată cu First de la Van Cleef & Arpels. În mod paradoxal, parfumul creatorului de modă reprezenta primul pas spre lux pentru clienta care nu-și putea permite o rochie haute couture, poșeta de lux sau o bijuterie. Au apărut apoi parfumurile prêt-à-porter, mai accesibile, precum Chloé de Lagerfeld (1976) sau Anaïs Anaïs de la Cacharel (1978), și parfumurile de creatori, adesea cap de serie al unei noi tendințe olfactive, așa ca Parfum de Peau al lui Montana (1986) sau Angel de Mugler (1992). ÉLISABETH DE FEYDEAU