Bonjour, simplitate de lux, pentru că fericirea nu înseamnă să obții ceea ce vrei, ci să dorești ceea ce ai.

Mișcarea cvasiplanetară a minimalismului (a celui adevărat) e abia la început. Ar trebui să-i acordăm o mare atenție, căci ea reflectă un punct de cotitură în istoria umanității, în ceea ce privește stilurile noastre de viață și mentalitățile noastre. Dacă înțelepții din toate timpurile au ales o viață materială simplă, asta s-a întâmplat pentru că ei doreau să-și elibereze spiritul și să poată să se consacre esențialului. La întrebarea „Ce vreau cu-adevărat?“ ei răspundeau „Fericirea“. Pentru că înțelegeau, în mod corect, că fericirea nu poți s-o dobândești în urma vreunei achiziții, că ea se naște doar din starea de mulțumire și din înrădăcinarea în propria-ți ființă. Prin urmare, eliberarea de materialitate reprezintă mai mult decât un exercițiu de organizare: e un exercițiu de meditație pe tema adevăratei fericiri, e un proces de purificare și de introspecție. Să ne inspirăm așadar, cât mai mult posibil, din exemplul de bun-simț al vârstnicilor, al ultimilor legatari a sute de ani de filozofie, de umanitate și de joie de vivre, al celor care înțeleg încă minusculele plăceri ale cotidianului. Vârstnicii au bun-simț fiindcă n-au fost atât de dominați de materialitate, fiindcă n-au stat cu telefonul mobil lipit de mână de dimineață până seara, fiindcă au fost atașați de o morală bazată pe cinste, pe integritate și pe firesc – spre deosebire de generațiile actuale, care trăiesc într-un context în care doar banii, puterea și aparențele sunt recunoscute; spre deosebire de tinerii de azi, care sunt mai nefericiți decât oricare alți tineri din istorie și cărora le lipsesc reperele. În decursul „acțiunii“ de eliminare a inutilităților, probabil că, din când în când, vă veți întreba: „La ce bun?“ E posibil să aveți chiar impresia dezagreabilă că nu vă mai găsiți locul nicăieri și că vă pierdeți unii „prieteni“. Vă veți întreba dacă procedați corect, dacă nu cumva ați mers prea departe și vă veți gândi că omul nu poate să țină piept societății de consum. Însă o conștiință odată deschisă nu se mai închide niciodată. „Gura de oxigen“ pe care o veți simți, odată ce veți fi înțeles realmente în ce temniță ne închide societatea de consum, n-o veți mai uita niciodată.

E oare nevoie să criticăm epoca modernă? Nu putem să ne întoarcem în trecut… Dar putem să ne schimbăm modul în care consumăm, în sensul larg al termenului. În această lume saturată cu surse de angoasă și de instabilitate, în această lume în care nevoile sunt suprastimulate, să alegi calea simplității înseamnă să redobândești controlul asupra mediului în care trăiești și asupra propriului destin.

În zilele noastre, din ce în ce mai puține persoane au șansa să devină bogate. Aspirația către un stil de viață mai simplu, către o viață trăită în case mai mici, se impune. Schimbările sociale pe care le constatăm azi antrenează o reevaluare sinceră a tabloului existenței umane: de ce avem realmente nevoie? Cum vrem să ne folosim timpul? Ce are cu-adevărat importanță pentru noi? Suntem pe cale să modificăm conceptul de societate, atât noi, ca indivizi, cât și noi, ca grupuri sociale. Din fericire, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte țări, noi nu avem a ne teme de o penurie de obiecte, care ne-ar face viața grea. Însă putem foarte bine să ne întoarcem la un stil de viață echilibrat, la o existență în cursul căreia să nu mai avem în posesiune decât lucrurile care ne sunt necesare și care ne fac plăcere. Putem, de asemenea, să ne opunem – în tăcere, dar cu eficiență – acestei lumi injuste și nimicitoare, dominate de marketing, de competitivitate și de supravalorizarea ego-ului. Cu toții putem să ne alegem drumul: vrem să trăim ca niște sclavi închiși în temnițe aurite sau vrem să rămânem liberi, mulțumindu-ne cu puțin.

Simplitatea e o alegere, o alegere care te maturizează, te crește la interior. Nimeni n-a descoperit simplitatea „pe cale naturală“. Oamenii care au ales acest drum – căci simplitatea e chiar un drum al vieții – i se dăruiesc în mod onest și investesc în ideea de simplitate multă energie, dăruirea și energia fiind reîmprospătate zi de zi, căci tentația transgresiunii, tentația consumului, tentația acumulării sunt mereu prezente. Pe de altă parte, să trăiești simplu nu înseamnă să trăiești meschin. Înseamnă să te modelezi pe tine însuți și să găsești în viața ta ceea ce îți pare a fi just. Înseamnă să fii simplu, în felul tău personal, și să fii capabil să eviți complicațiile determinate de orgoliu și de amorul propriu. În sfârșit, simplitatea e o formă elegantă de estetică – pe care o putem admira în modestia și în rezerva etalate de semeni. Simplitatea reprezintă o reducție a dorințelor multiple. E un drum marcat de disciplină și de înțelepciune, care ne călăuzește spre ceea ce este esențial, spre un soi de renunţare interioară, care ne face profund liberi, disponibili și fericiți.

Dominique Loreau, Elogiul simplității