Fiecare problemă cu filozofia ei. Și cu filozoful ei.

De câte ori nu am auzit aceste nume? De câte ori nu ne-au răsunat în ele în minte? Sartre, Camus, De Beauvoir, Descartes, Rousseau etc. Fiecare silabă e o împărăție, un munte de cultură. Ne sunt familiari, dar în același timp ciudat de îndepărtați. În loc să-i las la distanță, încremeniți etern în trecut, am avut chef să-i omagiez invitându-i în toiul confuziilor, lacrimilor și supărărilor noastre. Ce ne pot transmite? Cum ne pot ajuta?

Însoțită de ilustrele lor figuri am pornit în căutarea unor situații inedite, punându-i martori la momentele în care simțim că ne fuge pământul de sub picioare. Îndoiala, boala, rușinea, epuizarea, identitatea… noțiuni pe care le înfruntăm împreună, cu tot tumultul emoțional pe care-l implică. Filozofia nu oferă leacuri miraculoase, însă bulversează viața celui care o practică. Propune o altă privire tuturor celor care acceptă să se lase tentați de gândire. Și deodată, prin magia cuvintelor și a rațiunii, redobândim consistența și revenim la viața de zi cu zi, hrăniți de evenimentele pe care le credeam imposibil de depășit. Filozofia îmblânzește ceea ce ne irită, ne neliniștește sau ne oprimă. În loc să evite haosul, îl domesticește privindu-l drept în ochi. Astfel, dezastrul lasă loc încrederii, iar lacrimile se transformă încet-încet în zâmbete.

Aceaste cărți nu au altă ambiție decât să aducă ceva confort inconfortului și să ridice o punte între acești filozofi renumiți și propria noastră intimitate. Împărtășindu-le greșelile, devenim complicii lor și râdem în hohote. Să avem îndrăzneala de a ne lăsa inspirați!

Situații de criză și filozofi capabili să ne liniștească și să ne ajute să eliminăm elementul dramatic din viața noastră. În aceste cărți mi-am dorit să mă refer la toate acele momente în care pierdem controlul, la toate acele minute de haos, în care echilibrul se risipește, la toate acele clipe care ne lasă pradă furiei, lacrimilor, sentimentului de culpabilitate, incomprehensiunii, rușinii… bref, disperării. Mi-am dorit să prezint episoade trăite de noi toți. Cărora ce altă soluție mai nimerită le-am putea găsi, decât niște cuvinte reconfortante, care au străbătut secolele?

Mi se pare esențial să scoatem filozofia din biblioteci și s-o reașezăm în miezul întâlnirilor cu prietenii, al vieții profesionale și, mai ales, al vieții noastre cotidiene. Poate că astfel această disciplină va redeveni ceea ce este, de fapt, de milenii: nu un compendiu de teorii abstracte, pretențioase și complicate, ci o înțelepciune care ne face bine. Întrucât actul filozofic nu rezidă exclusiv în cunoaștere, ci în tot ceea ce poate să ne îmbunătățească viața, să ne reconforteze, să ne conserve spiritual, să ne permită să punem o anume distanță între noi și ceea ce ne afectează, fie că e vorba despre un adolescent insuportabil, despre moartea câinelui adorat sau despre următoarea întâlnire romantică.

Să cobori filozofia de pe piedestal înseamnă și să-i aduci un omagiu, dar și să faci în așa fel încât această cunoaștere, atât de prețioasă, să-ți devină familiară. Pentru ca, următoarea dată când te vei mai confrunta cu o criză, în loc să ajungi la disperare, să-i inviți pe Aristotel, pe Platon sau pe Kant la o cafea, în casa ta.

MARIE ROBERT